- Fiecare furtună geomagnetică îşi are originea la Soare, nu în vremea de la sol
- Principalele declanşatoare sunt ejecţiile de masă coronală şi fluxurile dese din găurile coronale
- Factorul decisiv este direcţia câmpului magnetic al vântului solar: orientarea spre sud favorizează reconectarea magnetică
- Energia astfel intrată intensifică curenţii din magnetosferă şi naşte aurorele
- Furtunile sunt mai dese în jurul maximului ciclului solar de aproximativ unsprezece ani
Când se vorbeşte despre o „furtună magnetică”, sună adesea ca şi cum ar fi un fenomen meteorologic obişnuit, cu ploaie şi vânt. În realitate furtuna geomagnetică nu are legătură cu norii sau precipitaţiile. Este o perturbaţie care se petrece mult deasupra noastră, în bula magnetică invizibilă care înconjoară întreaga planetă. Iar motivul principal în aproape toate cazurile este acelaşi: Soarele.
Totul începe la Soare
Soarele este un glob în fierbere din plasmă foarte fierbinte, încărcată electric şi în continuă mişcare. Mişcările şi curenţii electrici generează câmpuri magnetice puternice care se răsucesc şi se tensionează. Când energia magnetică acumulată se eliberează, Soarele poate arunca în spaţiu cantităţi uriaşe de plasmă şi câmp magnetic. Dacă o astfel de erupţie este îndreptată spre Pământ, poate porni o furtună geomagnetică.
Vântul solar, rafale şi sursele principale
Vântul solar este fluxul continuu de particule încărcate care curge din toate direcţiile Soarelui. În mod obişnuit acest flux este blând şi Pământul îl traversează fără probleme. O furtună apare atunci când vântul devine mult mai rapid, mai dens sau transportă un câmp magnetic favorabil. Există două surse majore care livrează astfel de „lovituri”: ejecţiile de masă coronală, adică explozii mari şi unice de plasmă, şi găurile coronale, regiuni cu câmp magnetic deschis care produc fluxuri rapide recurente.
De ce contează direcţia câmpului magnetic
Ceea ce decide eficienţa cu care energia intră în magnetosferă nu este doar viteza sau densitatea vântului solar, ci orientarea câmpului magnetic pe care îl transportă. Când câmpul interplanetar este îndreptat spre sud, adică opus câmpului Pământului pe porţinea luminoasă, se poate produce reconectare magnetică. Această reconectare funcţionează ca o poartă care permite energiei şi particulelor solare să intre mult mai uşor în mediul magnetic al planetei.
Ce se întâmplă în magnetosferă
Odată ce energia pătrunde, se intensifică curenţii electrici din jurul Pământului. Curentul inelular devine mai puternic şi reduce câmpul magnetic măsurat la sol, fenomen folosit pentru a cuantifica furtuna. Atmosfera superioară se încălzeşte şi se dilată, iar particulele care pătrund lovesc atomii din atmosfera polară şi îi fac să lumineze, creând aurore spectaculoase.
De ce unele furtuni sunt uriaşe şi altele neobservabile
Intensitatea unei furtuni depinde de mai mulţi factori: câtă energie a eliberat Soarele, dacă erupţia a lovit direct Pământul, cât timp au durat condiţiile favorabile şi mai ales cât timp a persistat câmpul sudic. Când toate acestea se combină favorabil, rezultă furtuni puternice. În perioadele de maxim solar astfel de evenimente apar mai frecvent, iar în timpul minimului solar ele sunt mai rare.
Resurse
- NOAA / NWS Space Weather Prediction Center (SWPC)
- GFZ Helmholtz Centre for Geosciences
- NASA Science
