- O furtună magnetică este o tulburare a cîmpului magnetic al Pământului, nu un fenomen meteorologic.
- Este declanșată de energie venită de la Soare, cel mai adesea de un CME.
- Puterea se măsoară prin indicele Kp, de la 0 la 9, și prin scală G, G1 până la G5.
- Cel mai vizibil efect este aurora; pot fi afectate GPS, radio și sateliții.
- Datele provin de la agenții de încredere precum NOAA SWPC și GFZ.
Cînd auzi „furtună magnetică”, mintea te duce la nori negri, tunete sau ploaie torențială. În realitate, o furtună magnetică nu are nimic de-a face cu vremea de la sol. Este un eveniment care are loc în spațiu, mult deasupra norilor, în bula invizibilă magnetică care înconjoară planeta. Acest text explică simplu ce înseamnă, de unde vine și cum o măsoară oamenii de știință.
O furtună în spațiu, nu în atmosferă
Numele corect este geomagnetic storm. Magnetosfera este cîmpul magnetic protector al Pământului, un fel de scut invizibil care redirectează majoritatea particulelor încărcate care vin de la Soare. O furtună geomagnetică apare atunci cînd acest scut este agitat de un val energetic. Nu este vorba de ploaie sau vînt resimțit la sol, ci de un fenomen spațial, invizibil ochiului.
De unde pornește: Soarele
Totul începe la aproximativ 150 de milioane de kilometri, pe suprafața Soarelui. Pe lângă fluxul continuu de particule numit solar wind, Soarele produce din cînd în cînd explozîi mai puternice: flare-uri solare și coronal mass ejections, prescurtat CME. Un CME este o masă uriașă de plasmă și câmp magnetic care, dacă este îndreptată spre noi, călătorește prin spațiu și lovește magnetosfera.
Cum ajunge furtuna la Pămînt
Un nor solar care lovește Pămîntul nu produce automat o furtună severă. Importantă este orientarea cîmpului său magnetic. Dacă acesta este orientat spre sud, opus față de cîmpul Pămîntului, are loc reconectarea magnetică, ceea ce permite energiei solare să intre mult mai ușor în magnetosferă. Mai multă energie înseamnă o perturbare mai puternică.
Măsurare și efecte
Schimbările mici ale cîmpului magnetic sînt înregistrate de observatoare din întreaga lume. Din aceste măsurători se calculează indicele Kp, de la 0 la 9. NOAA consideră că un Kp de 5 sau mai mare înseamnă că o furtună geomagnetică este în desfășurare. Pentru claritate, Kp este tradus și într-o scară simplificată, G1 pînă la G5, de la minor la extrem.
Pentru majoritatea oamenilor nu se observă nimic. Cel mai spectaculos semn este aurora, care în furtuni puternice poate fi văzută mult mai departe de poli. Totuşi, furtunile puternice pot deranja comunicațiile radio, precizia GPS, sateliții și, în cazuri extreme, rețelele electrice.
În sinteză
O furtună magnetică este o tulburare temporară a scutului magnetic al Pământului cauzată de izbucniri solare, în general de CME. Se măsoară prin Kp și se descrie cu scara G. Nu este vreme obişnuită, dar poate produce aurora și poate influența tehnologia. MeteoStorms folosește date de la agenții precum NOAA SWPC și GFZ pentru monitorizare.
Surse
- NOAA Space Weather Prediction Center — Geomagnetic Storms: https://www.swpc.noaa.gov/phenomena/geomagnetic-storms
- NOAA Space Weather Prediction Center — Planetary K-index: https://www.swpc.noaa.gov/products/planetary-k-index
- NOAA Space Weather Prediction Center — The K-index (technical note, PDF): https://www.swpc.noaa.gov/sites/default/files/images/u2/TheK-index.pdf
- NASA Science — Coronal Mass Ejections and Space Weather: https://science.nasa.gov/sun/
- GFZ Helmholtz Centre for Geosciences — Geomagnetic Kp index: https://www.gfz.de/en/section/geomagnetism/data-products-services/geomagnetic-kp-index
