- Furtuni slabe frecvente, cele puternice rare
- Frecvența urmează ciclul solar de aproximativ 11 ani
- Două surse principale: CME pentru furtunile mari și curenți solari rapizi pentru cele recurente
- Datele provin din NOAA SWPC și din indexul Kp al GFZ, cu record din 1932
Dacă te-ai întrebat vreodată dacă o furtună geomagnetică este un eveniment rar la zeci de ani sau ceva ce se întâmplă mereu, răspunsul sincer este: depinde complet de cât de puternică vrei să fie furtuna. Tulburările ușoare ale câmpului magnetic terestru sunt surprinzător de comune, ele apar de multe ori în fiecare lună. Furtunile cu adevărat puternice sunt rare și pot apărea doar de câteva ori într-o viață de om. În continuare explicăm cifrele, proveniența lor și ce le influențează, clar și fără senzaționalism.
Răspunsul scurt: furtuni slabe frecvente, furtuni puternice rare
O clasificare uzuală folosește scara G a NOAA, de la G1 (minor) până la G5 (extrem). Această scară se bazează pe indexul Kp, care variază de la 0 la 9 măsurat în ferestre de trei ore. O furtună începe oficial la Kp 5, echivalent G1. Conform statisticilor pe un ciclu solar de 11 ani publicate de NOAA SWPC:
- G1 (minor, Kp 5): aproximativ 1700 de evenimente, circa 900 de zile de furtună pe ciclu, ceea ce înseamnă mai multe episoade pe lună în medie.
- G2 (moderată, Kp 6): ~600 evenimente, 360 zile pe ciclu.
- G3 (puternică, Kp 7): ~200 evenimente, 130 zile pe ciclu.
- G4 (severă, Kp 8): ~100 evenimente, 60 zile pe ciclu.
- G5 (extremă, Kp 9): ~4 evenimente, 4 zile pe ciclu.
Patternul este clar: cu cât furtuna este mai slabă, cu atât apar mai des; cu cât este mai puternică, cu atât devine mai rară.
De ce frecvența variază cu ciclul solar
Soarele trece printr-un ciclu de activitate de circa 11 ani, alternând între minimum solar și maximum solar. În anii din jurul maximumului apar mai multe pete solare, erupții și ejecții coronale de masă, astfel frecvența furtunilor crește. Solar Cycle 25 a atins faza de maximum în jurul anului 2024, ceea ce explică numărul mai mare de evenimente mediatizate în această perioadă.
Două motoare ale furtunilor
Coronal mass ejections, CME, sunt noruri masive de plasmă şi câmp magnetic care, când lovesc Pământul, provoacă furtuni intense şi scurte. Curenţii solari cu viteză mare care provin din găuri coronale provoacă furtuni mai moderate, dar recurente, deoarece găurile pot reveni la vedere pe măsură ce Soarele se rotește, aproximativ la fiecare 27 de zile.
Cât de rare sunt extremele şi de unde vin datele
Furtunile foarte mari sunt rare la scara decadelor. Recordele istorice şi studiile statistice sugerează că cele mai severe furtuni apar o dată la câțiva ani până la câteva decenii. Estimările se bazează pe monitorizarea continuă realizată de NOAA SWPC și pe indexul Kp administrat de GFZ, cu date continue începând din 1932.
Ce poți reține pentru zi cu zi
Furtunile minore sunt parte din „fundalul” activităţii spaţiale, în timp ce cele mai puternice ies în evidenţă și atrag atenție mediatică. Prognozele fiabile pentru evenimente mari funcționează pe orizonturi de una până la trei zile, pentru că CME au nevoie de timp să ajungă la Pământ.
Sursele sunt monitorări de lungă durată ale NOAA SWPC și GFZ Kp, completate de analize științifice pe cicluri solare.
