- Presiunea atmosferică scade constant odată cu altitudinea iar procentul de oxigen rămâne în jur de 21% dar presiunea oxigenului scade
- Corpul răspunde prin respirat mai rapid și ritm cardiac mai mare, apoi se adaptează în zile prin aclimatizare
- Oamenii neaclimatizați observă de obicei efecte în jurul a 2.450–2.750 m, mai ales la urcări rapide
- Schimbările de altitudine implică variații de presiune mult mai mari decât vremea obișnuită dar ambele activează sisteme sensibile la presiune
- Persoanele cu boli cardiace sau pulmonare și femeile însărcinate ar trebui să planifice călătorii la înălțime împreună cu medicul lor
Dacă ai urcat vreodată la munte și ți s-au înfundat urechile, ai observat că te obosești mai repede sau ai dormit prost prima noapte, ai întâlnit deja legătura dintre altitudine și cum te simți. Pe măsură ce te ridici deasupra nivelului mării aerul devine mai „subțire” și corpul reacționează. Pentru cei care urmăresc presiunea pentru că le afectează starea, înțelegerea acestei legături face călătoriile și viața de zi cu zi mai previzibile și mai puțin misterioase.
Ce se schimbă exact când urci
Cel mai important fapt este acesta: presiunea atmosferică scade odată cu creșterea altitudinii. Aerul are masă iar la nivelul mării te afli la baza unui întreg ocean de aer care apasă asupra ta. Câteva repere utile conform atmosferei standard folosite în meteorologie și aviație: la circa 2.000 m presiunea este cu aproximativ 20% mai mică, la 3.000 m este cu circa 30% mai mică, iar la 5.500 m presiunea este aproape jumătate din cea de la nivelul mării. Procentul de oxigen din aer nu se schimbă, rămâne în jur de 21%, dar ceea ce scade este presiunea parțială a oxigenului. Aceasta înseamnă că fiecare respirație conține mai puține molecule de oxigen, fenomen numit hipoxie hipobarică.
De ce simți diferența
Corpul menține aprovizionarea cu oxigen a organelor. Când senzorii arteriali detectează mai puțin oxigen, reacția este rapidă: respiri mai profund și mai des iar pulsul crește pentru a livra oxigenul disponibil mai repede. În câteva zile corpul produce mai mulți globuli roșii și reglează utilizarea oxigenului, proces numit aclimatizare. În timpul adaptării unii se simt bine iar alții prezintă simptome precum cefalee, oboseală, greață, amețeală și somn slab, cunoscute ca rău acut de altitudine (AMS).
Când încep oamenii să simtă efectele
Sensibilitatea variază mult, dar repere practice există. Sub aproximativ 1.500 m majoritatea oamenilor nu observă schimbări legate de presiune sau oxigen. Efectele devin comune în jurul a 2.450–2.750 m, nivel unde stațiunile montane și trecătorile înalte stau de obicei. Viteza de urcare este la fel de importantă: urcările rapide dau organismului mai puțin timp pentru aclimatizare.
Presiunea meteo versus presiunea de altitudine
Fluctuațiile de presiune datorate vremii sunt mult mai mici, de obicei câteva zeci de hPa. Urcatul de la nivelul mării la munte schimbă presiunea cu sute de hPa. Mecanismele pe care le simțim pot suprapune componente identice: sinusuri, ureche internă și vase sanguine reacționează la schimbări de presiune. Cercetările despre sensibilitatea la vreme evoluează iar concluziile sunt mixte, pe când fiziologia altitudinii este bine stabilită.
Urechi, sinusuri și adaptare pe termen lung
Blocajele de urechi sau senzația de „pop” apar din cauză că presiunea din urechea medie nu se egalizează la fel de repede cu cea externă. Tubul Eustachian permite egalizarea atunci când înghiți sau căscăi. Persoanele care locuiesc la mare altitudine sau comunitățile care trăiesc de generații la înălțime sunt aclimatizate și au adaptări pe termen lung.
Cine ar trebui să fie mai precaut
Persoanele cu boli cardiace sau pulmonare, femeile însărcinate, vârstnicii și cei cu afecțiuni cronice pot avea mai puțină rezervă pentru a compensa scăderea oxigenului. Planificarea călătoriilor la înălțime împreună cu medicul personal este recomandată. Dacă simptomele sunt severe sau se agravează în loc să se amelioreze, solicitați asistență medicală.
Surse
- Centers for Disease Control and Prevention (CDC), CDC Yellow Book — High-Altitude Travel & Altitude Illness: https://www.cdc.gov/yellow-book/hcp/environmental-hazards-risks/high-altitude-travel-and-altitude-illness.html
- NCBI / NIH, The Physiology of High-Altitude Exposure: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK232874/
- Grocott M. et al., Oxygen at high altitude (PMC / NIH): https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1114067/
- Luks A.M. et al., High-Altitude Illnesses: Physiology, Risk Factors, Prevention, and Treatment (PMC / NIH): https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3678789/
- NCBI / NIH, Determinants of Acclimatisation in High Altitude: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4921328/
- NOAA, Standard atmosphere and pressure with altitude: https://www.weather.gov/
Realizat pe baza datelor în timp real de la NOAA SWPC și GFZ Potsdam și verificat de echipa MeteoStorms.
Surse de date:NOAA SWPC, GFZ Potsdam
